A fost odată un om. Era foarte rău, nervos şi răzbunător.

Cînd trecea pe lîngă cineva, acela tremura de frică, iar cînd punea mîna pe obiectul altuia, proprietarul fugea.

Odată, cînd cu obişnuinţă puse mîna pe penarul unui elev care nu ştia despre obijduitor, copilul a înhăţat pixul din mantaua răului, care a plecat furios.

În noaptea ceea omul n-a dormit liniştit: se tot gîndea cum să se răzbune pe copil. Dimineaţa deja ştia ce să facă: să fure o picătură de “Apă-foc” de la un chimist şi s-o arunce în cer. Atunci se va auzi o bubuitură şi pe jos trebuia să cadă ceva de foc de pe cer foarte rapit.

Şi de atunci de fiecare dată cînd un om se supără de pe cer cade o “panglică de foc”. Fenomenul s-a numit fulger.